Sedare la stomatolog – inhalosedare
Metoda de inhalosedare este metoda prin care se obtine starea de sedare constienta. Sedarea constienta este o stare de depresie minimala a nivelului de constienta ce include o stare de relaxare mintala insotita de capacitatea de a pastra caile respiratorii deschise si de a raspunde satisfacator la stimuli fizici sau la comenzi verbale. Procedeul de inhalosedare este auxiliar tratamentului stomatologic. Tehnica de inhalosedare presupune inhalarea unor gaze impreuna cu aerul respirat. In acest fel substante ca protoxid de azot, sau N2O, sunt absorbite in plamani, apoi in sistemul circulator pentru ca la final sa determine relaxarea pacientului pe parcursul tratamentului stomatologic.
Cum se face inhalosedare?
Procedeul de inhalosedare presupune administrarea unui amestec de gaze format din aer si protozid de azot. Protoxidul de azot este un gaz. Datorita efectelor pe care le determina asupra sistemului nervos se mai numeste si „funny gas” sau varinata in romana „gaz ilariant”.
Istoric
Protoxidul de azot a fost descoperit in 1772. La sfarsitului anilor 1700 si inceputul anilor 1800 demonstratiile cu „gazul de ras” faceau deliciul publicului prin episoadele de ras pe care le provoca atunci cand era inhalat. Inca din 1960 tehnica de inhalosedare a fost inclusa ca disciplina de invatatmant in universitatile americane de stomatologie. Actualmente, in SUA, este folosita in proportie de 90% de catre pedodonti, medicii copiilor, si 50% pentru tratamentul stomatologic al adultilor. Prin metoda de inhalosedare se economiseste timp iar calitatea manoperelor stomatologice creste datorita linistii operatorii si a relaxarii si confortului pacientului.
Ce face protozidul de azot?
Mecanismul prin care actioneaza protoxidul de azot nu este cunoscut exact. Se pare ca sunt mai multe mecaniste ce concura pentru producerea sedarii. Se cunoaste ca prin inhalosedare cu N2O se deprima capacitatea de percepere a tuturor simturilor: auz, perceptie tactila si durere, precum si a unor centri emotionali din creer. Capacitatea de concentrare sau efectuarea unor actiuni gandite sunt afectate intr-o masura mai mica. La fel este si memoria. Principalul efect este relaxarea insotita de capacitatea de a accepta mult mai usor tratamentul stomatologic.
Cum decurge procedura de inhalosedare?
Pacientul este instalat in scaunul stomatologic dupa care asistenta sau medicul aplica mascuta pentru inhalosedare. Pacientul este rugat sa respire normal si sa se relaxeze. Starea de inhalosedare se instaleaza rapid: 3-5 minute. In timpul metodei de inhalosedare pacientii trec prin mai multe etape de instalare a sedarii: imediat dupa inceperea administrarii pot apare usoare durere de cap; acestea dispar rapid lasand locul furnicaturilor la nivelul bratelor si picioarelor apoi unei senzatii de amorteala, urmata rapid de o senzatie de caldura si in final de o stare de bine, euforica, de plutire. Atunci cand medicul recurge la o inhalosedare mai profunda auzul poate dispare transformandu-se intr-un tiuit continuu, apare somnolenta, dificultati de vorbire sau de mentinere a ochilor deschisi sau chiar o senzatia de visare. Senzatia de ameteala accentuata inseamna ca procentul de protoxid de azot este prea mare. Medicul va observa comportamentul tau si va scadea cantitatea de gaz pana la o concentratie optima.
Urmeaza tratamentul stomatologic propriuzis ce poate include interventii ce nu necesita cresterea nivelului de sedare sau interventii pentru a caror realizare trebuie efectuata si anestezia locala a zonei de lucru, anestezie intravenoasa sau chiar anestezie generala. Pentru cel de-al doilea tip de sedare tehnica de inhalosedare este doar primul pas al pregatirii pacientului pentru acel tip de interventie.
Dupa realizarea tratamentului stomatologic administrarea de protoxid de azot se stopeaza. In 4-6 minute nu mai este sub inhalosedare fiind capabil chiar sa sofeze. Destul de interesant! Nu?
Ce avantajele are tehnica de inhalosedare?
Protoxidul de azot actioneaza foarte rapid – dupa inhalare ajunge la creier in 20 de secunde iar relaxarea si analgezia apar intre 3 si 5 minute.
Profunzimea starii de inhalosedare poate fi modificata in orice moment in functie de nevoi. In cazul metodei de inhalosedare cresterea sau scaderea gradului de sedare sunt aproape instantanee. Alte tehnici de sedare nu permit acest lucru. De exemplu in cazul sedarii intravenoase este usor sa cresti profunziumea sedarii dar foarte dificil sa o scazi.
Alte tehnici de sedare au o durata fixa de actiune, in timp ce gazul poate fi folosit doar atat cat este necesar. Tehnica de inhalosedare poate fi oprita imediat dupa terminarea interventiei stomatologice iar la nevoie poate fi chiar repornita.
In cazul metodei de inhalosedare nu exista un efect de ameteala remanent, fapt datorat eliminarii rapide din organism a protoxidului de azot dupa intreruperea administrarii. Dupa inhalosedare pacientul poate conduce masina pana acasa.
Folosind protoxid de azot stomatologului ii este usor sa creasca doza pana ce este obtinuta actiunea dorita ( acesta este procedeul de titrare ). In acest fel medicul are control absolut asupra actiunii gazului, prevenind aparitia unor accidente. Titrarea nu este posibila in cazul analgeziei intravenoase in timp ce sedarea orala poate fi ineficienta.
In cazul anumitor proceduri, cum ar fi cele de la nivelul gingiilor exista posibilitatea folosirii exclusive a metodei de inhalosedare fara anestezie locala. Protoxidul de azot actioneaza ca un antialgic la nivelul tesuturilor moi, cum este si cazul gingiilor. In aceasta situatie efectul variaza de la o persoana la alta si nu se poate estima exact daca va fi eficient.
Atunci cand pacientul are fobii accentuate contra acelor, este oportuna inducerea mai intai a starii de inhalosedare si pregatirea pacientului pentru injectie.
Procedeul de inhalosedare este foarte sigur. Substantele folosite nu au nici un efect negativ asupra inimii, plamanilor, ficatului, rinichilor sau creierului chiar daca aceste organe sunt bolnave. N2O nu se metabolizeaza in organism, ceea ce face ca eliminarea lui sa se faca rapid, in 3-5 mminute, fata de celelalte metode de sedare unde dureaza intre 2 si 3 ore. De aceea metoda de inhalosedare poate fi folosita in cazul:
– pacientilor anxiosi, aici trebuie mentionat ca anumitor pacienti nu le este comoda aceasta tehnica, in timp ce altii nu ating profunzimea necesara unei sedari care sa fie eficienta pentru efectuarea tratamentului dentar.
– pacientilor cu afectiuni cardiovasculare – pentru ca utilizarea metodei de inhalosedare reduce riscul prezentat de tratamentul stomatologic pentru acest grup de pacienti. In cazul pacientilor cu aritmii cardiace se constata o stare de relaxare cardiaca mai profunda prin inhalosedare decat prin anestezie generala datorita faptului ca protoxidului de azot scade foarte mult secretia de steroizi si catecolamine, hormoni inductori de stres. Pentru hipertensivi utilizarea protoxidului de azot este indicata pentru a produce relaxarea ce determina scaderea tensiunii arteriale, si mai ales pentru profilaxia unei cresteri bruste si nedorite a tensiunii arteriale.
– pacientilor cu afectiuni ale plamanilor, in cazul carora inhalarea de gaze anestezice clasice este contraindicata. Combinatia de N2O+O2 este utilizata cu succes in aceste cazuri si cel mia important fara efecte secundare.
– pacientilor cu astm bronsic pentru ca N2O nu este iritant al arborelui bronho-alveolar, chiar din contra, stresul este acela ce exacerbeaza crizele de astm.
– pacientilor cu afectiuni convulsivante, epileptici, care prezinta o sensibilitate crescuta la hipoxie, fapt ce poate determina o crestere a crizelor. Protoxidul de azot nefiind epileptogen, se poate administra in conditii de siguranta, cu atat mai mult cu cat stresul si anxietatea sunt recunoscute drept cauze principale, directe in declansarea crizelor convulsive.
– pacientilor cu boala Parkinson pentru ca rigiditatea musculara si miscarile involuntare, necontrolate, caracteristice acestei boli, ingreuneaza foarte mult tratamentele stomatologice, chiar si in cazul unor manopere simple: luarea unei amprente. Utilizarea metodei de inhalosedare limiteaza miscarile involuntare si agitatia specifica acest boli.
– pacientilor cu ficatul bolnav pentru ca protoxidul de azot nu se metabolizeaza in organism si deci nu este indepartat cu ajutorul ficatului.
– pacientilor cu afectiuni renale pentru ca amestecul N2O cu O2 este bine tolerat de acesti bolnavi. Protoxidul de azot nu are pasaj de eliminare renal. Poate fi folosit chiar si pentru pacienti cu afectiuni renale aflati chiar in stadii terminale, a caror functie renala este compromisa major.
Tehnica de inhalosedare este eficienta pentru reducerea sau eliminarea reflexului de voma exagerat din timpul unor manopere stomatologice, acest fapt fiind cu atat mai important cu cat procentul populatie care sufera de un reflex de voma exagerat este foarte mare. Se recomanda pentru pacient o pozitie sezanda, iar prin realizarea unui nivel de sedare individualizat se sporeste considerabil confortul pacientului.
Riscuri, contraindicatii si dezavantaje
Protoxidul de azot, folosit singur, poate provoca tulburari metabolice importante, dar in amestec cu O2 riscurile sunt minime. Aparatele ce fac amestecul pentru inhalosedare au incorporate masuri de precautie pentru ca rapotul aer – N2O sa nu depaseasca limitele de siguranta.
Unii oameni nu se simt confortabil cu efectele gazului ilariant asta pentru ca se tem ca vor pierde controlul sau pentru ca aceasta metoda ii ameteste, de cele mai multe ori din cauza suprasedarii. Daca esti predispus la ameteala este bine sa mananci putin cu patru ore inainte de sedinta de inhalosedare. Daca nu poti manca pentru ca este o programare matinala la stomatolog, ai grija ca stomacul tau sa nu fie complet gol.
Foarte rar au fost prezentate experiente neplacute ale pacientilor in timpul metodei de inhalosedare: halucinatii, aneteli sau vertij. In general acestea se datoreaza suprasedarii printr-o concentratie prea mare de protoxid de azot. Neplacerile sunt repede stopate prin scaderea concentratiei de protoxid de azot. Nu trebuie sa te sperii daca se intampla aceasta. Aparatele de inhalosedare moderne au dispozitive speciale ce pot preveni producerea supradozajului. Daca aceste senzatii apar trebuie sa-l anunti pe stomatolog pentru a modifica titrul. Rasul excesiv, starile de agitatie, miscarile necontrolate sau plansul sunt semne de supradozaj si pot fi observate cu usurinta de stomatolog. Nu trebuie confundata starea de ameteala/vertij cu senzatia de plutire ce apare in cazul pacientilor ce nu au mai beneficiat de inhalosedare. Starea poate apare dupa 60-90 secunde de la inceperea procedurii. Senzatia de plutire trece pe masura ce concentratia de protoxid de azot creste. Protoxidul de azot, sau N2O, trebuie titrat la fiecare vizita. Aceasta presupune ca nivelul concentratei N2O sa fie crescut gradual pana la obtinerea efectului dorit. Asta pentru ca toleranta pacientului poate varia de la o sedinta la alta. Daca ai avut experiente neplacute cu N2O in trecut cel mai probabil aceasta s-a datorat administrarii incorecte si a concentratiei crescute de protoxid de azot.
Unii experti in domeniu sustin ca administrarea protoxidului de azot trebuie intotdeauna titrata, adica procentul trebuie crescut treptat pana se ajunge la o concentratie acceptabila. Aceasta metoda previne supradozarea, prin observarea timpurie a manifestarilor neplacute si adaptarea cantitatii de protoxid la fiecarea individ in parte sau chiar la fiecare sedinta de tratament in parte.
O alta metota presupune ca stomatologul sa administreze protoxidul de azot direct la concentratia de lucru in functie de experiata anterioara cu pacientul. Problema acestei abordari este ca toleranta poate varia de la pacient la pacient dar si de la o sedinta la alta pentru acelasi pacient, fiind influentata atat de factori psihologici cat si fiziologici. Supradozarea poate fi intr-atat de neplacuta incat pacientul ar putea refuza o alta sedinta de inhalosedare.
Unii oameni nu vor ajunge la un nivel adecvat de sedare decat prin suprasedare, prin cresterea peste limite a concentratiei de protoxid de azot, mai mult de 30%.
Potrivit lui Gordon, un expert in domeniu, concentratia normala de lucru este 70% oxigen si 30% protoxid de azot. Daca se ajunge la o concentratie de 45% protoxid de azot cel mai probabil pacintul va varsa.
Daca nu poti respira pe nas, pentru ca esti respirator oral sau pentru ca ai nasul infundat, sau ai o senzatie de claustrofobie atunci cand ceva iti obstruiaza caile respiratorii, inhalosedarea nu poate fi folosita.
In afara de cele enumerate mai sus, dezavantajele metodei de inhalosedare nu efecteaza pacientul ci echipa medicala: pentru a folosi metoda trebuie sa ai o pregatire speciala, ai nevoie de echipament special care este voluminos, iar daca medicul foloseste acesta tehnica perioade lungi de timp se poate imbolnavi de boli cronice. Costul aparaturii este ridicat de aceea si costul pentru pacient este mai mare decat un tratament conventional, dar este mai ieftin decat metoda de sedare intravenoasa sau anestezia generala. Tehnica de inhalosedare necesita echipamente speciale precum si o echipa medicala specializata. Chiar daca in Romania sunt clinici stomatologice care folosesc metoda de inhalosedare in mod curent in cadrul tratamentelor stomatologice, totusi, folosirea pe scara larga a inhalosedarii este inca la inceput in tara noastra.
Riscurile procedeului de inhalosadare sunt minime si cuprind: obstructia cailor aeriene, apnee si hipotensiune; aceste situatii necesita prezenta personalului medical specializat pentru tratarea acestor probleme.
Interventiile stomatologice in care se indica metoda de inhalosedare
Datorita formei mascutei de inhalosedare tehnica poate fi folosita in cazul multor manopere stomatologice. Tratamentul stomatologic cu inhalosedare este recomandat atat adultilor, in special celor anxiosi, cat mai ales copiilor.
Metoda poate fi folosita pentru tratamentul cariiei dentare dar si pentru indepartearea nervilor sau refacerea tratamentelor de cal. Incazul bolnavilor parodontotici tehnica de inhalosedare poate fi folosita uneori chiar si fara anestezie locala, in cazul unor interventii cum ar fi chiuretajul subgingival sau indepartarea gingiilor necrozate.
Indepartarea coroanelor sau puntilor provizorii de pe dintii vitali precum si uscarea acestora pentru care se aplica un anestezic local, realizarea amprentelor dentare, eliminarea reflexului de voma si reducerea durerii la slefuit, toate aceste manopere pot beneficia de relaxarea obtinuta prin inhalosedare.
Indicatia principala ramane tratamentul stomatologic al copiilor. Singura conditie este ca acestia sa suporte masca nazala (sau faciala). Alternativa o constituie anestezia generala.
Interventiile de chirurgie stomatologice prelungite, cum ar fi incizia si drenajul abceselor, indepartarea firelor de sutura sau chiar inteparea pentru anestezie locala pot fi si ele manopere efectuate sub inhalosedare.
Metoda de inhalosedarea are contraindicatii?
Nu sunt contraindicatii majore ale metoda de inhalosedare cu exceptia: emfizemului, unele afectiuni pulmonare exotice. Procedeul de inhalosedare nu s-a dovedit a fi sigur in primul trimestru de sarcina si nu poate fi folosit in acea perioada.
Pentru ca se foloseste respitatia pentru inhalarea gazului, metoda nu poate fi folosita in cazul persoanelor racite, cu nasul obstruat sau in cazul altor efectiuni ce nu permit respiratia pe nas.
Nu poti fi alergic la protoxid de azot. Sunt citate in literatura de specialitate cazuri de alergie la materialul din care sunt confectionate mastile ce se aplica pe fata pacientului. Metoda este sigura si in cazul pacientilor cu epilepsie, boli ale ficatului, boli ale inimii, diabet, boli cerebrovasculare. Este folosit de multe ori cu succes si in cazul pacientilor cu boli respiratorii, in acest caz conteaza natura bolii. Vorbeste cu dentistul tau despre aceasta.
Sursa: http://netdent.ro/Sedare-la-stomatolog/sedare-la-stomatolog-inhalosedare.html