Rahitismul este o afectiune specifica celor mici, care se datoreaza unui deficit de vitamina D, calciu si fosfati, care impiedica procesul de cresterea si dezvoltare normala a oaselor. Corespondentul acestei afectiuni la adult se numeste “osteomalacie”. In absenta acestei vitamine si a unor minerale esentiale, oasele isi pot pierde din rezistenta naturala, devin fragile si se pot rupe usor, chiar in urma unor traumatisme minore.

Privat de aceste elemente, osteoidul nu se poate calcifica si matura. Desi deficitul de vitamina D apare si la adulti sau batrani, forma cea mai severa si frecvent intalnita este cea de “rahitism”, care afecteaza mai ales copii ce sufera de malnutritie severa, de infometare sau de un regim dietetic inadecvat necestatilor lor. Specialistii considera ca cel mai ridicat risc de aparitie a rahitismului il au nou nascutii alaptati la san ai caror mame nu se expun la soare, nou nascutii hraniti natural care nu sunt expusi la soare, micutii care au intoleranta la lactoza si nu pot consuma lapte fortifiat.

Vitamina D3 este o vitamina pe care organismul o poate sintetiza din derivati de colesterol, sub influenta radiatiilor ultraviolete de tip B. Ea este unul din factorii principali care stimuleaza absorbtia de calciu si fosfor din tractul gastrointestinal. Daca nivelul ei este insuficient, nu numai ca nu se va mai absorbi suficient calciu, insa va debuta si procesul de demineralizare osoasa, deoarece vitamina D este implicata si in concentrarea calciului in interiorul osului, conferindu-i astfel forta si rezistenta.

Suplimentarea dietetica prompta cu vitamina D sau calciu este foarte importanta in corectarea unor astfel de dezechilibre care pot sa apara in cadrul procesului de crestere si dezvoltare a copiilor. Daca insa din diverse motive, rahitismul nu este corectat la timp, exista posibilitatea ca in timp sa apara malformatii osoase care sa necesite tratament chirugical.

Frecventa de aparitie a rahitismului variaza in functie de conditiile socioeconomice ale familiei in care s-a nascut copilul, precum si al regiunii natale in general, precum si de factori climatici (expunerea la soare).
Rahitismul apare datorita deficitului de vitamina D, calciu si fosfor. Vitamina D3, numita si colecalciferol, se formeaza in piele plecand de la un compus colesterolic. Aceasta trece prin mai multe modificari enzimatice pana sa ajunga la forma de vitamina D3. In prima faza se formeaza calcidiol, la nivel hepatic. Acesta este de fapt forma circulanta cea mai abundenta de vitamina D. Prin dozarea concentratiei sale plasmatice specialistii pot aprecia daca exista sau nu un deficit de vitamina D in organism.

Urmatoarea modificare enzimatica are loc la nivelul rinichiului, unde calciferolul este transformat intr-un compus activ. Calcitriolul este un compus care poate regla metabolismul calciului in nenumarate feluri. El promoveaza absorbtia calciului si fosforului din intestin, creste reabsorbtia renala a fosforului si poate facilita in mod direct calcificarea osoasa. Prin aceste influente calcitriolul stimuleaza calcificarea osteoidului, atat in general, in intregul sistem scheletic, cat mai ales la nivel metafizar.

Deficitul de vitamina D determina aparitia hipocalcemiei. Starile hipocalcemice declanseaza o sinteza si secretie crescuta de hormoni paratiroidienei, care stimuleaza pierderile renale de fosfor si care vor determina o demineralizare osoasa cu scopul de a corecta concentratia calciului. Vitamina D este absorbita din surse alimentare, sau este produsa, in mare parte, sub influenta radiatiilor solare.
Copiii predispusi riscului de aparitie a deficitului de vitamina D sunt in principal:
– Cei care locuiesc in regiuni cu soare putin;
– Cei care nu ies afara si stau in casa foarte mult timp;
– Cei cu o dieta vegetariana;
– Cei cu intoleranta la lactoza sau cei care nu consuma produse lactate.

Bebelusii alimentati exclusiv la san pot dezvolta si ei rahitism in timp, in cazul in care nu li se administreaza profilactic vitamina D si calciu in primle zile de viata, deoarece laptele de mama nu este o sursa foarte buna de vitamina D. Aceasta problema este chiar mai importanta la copiii cu pielea mai inchisa, in timpul zilelor de iarna (cand sunt mai putine ore insorite).

Acumularea acestor factori sporeste semnificativ riscul de aparitie a rahitismului. Rahitismul sau osteomalacia pot sa apara si ca rezultat exclusiv al unei diete sarace in vitamina D, insa in prezent o astfel de etiologie a bolilor este mai putin intalnita deoarece majoritatea alimentelor sunt imbogatite cu vitamina D si fortifiate cu calciu. Cele mai bune surse de calciu si fosfor sunt produselele lactate si legumele verzi, iar acestea sunt disponibile intr-o gama foarte variata, fiind si accesibile.

Aparitia rahitismului pare a avea si o componenta genetica, deoarece exista cazuri de rahitism transmis ereditar de la o generatie la alta. In acest caz rahitismul apare in cadrul unor sindroame ce se caracterizeaza prin incapacitatea rinichiului de a pastra in organism fosfatii minerali (afectiune numita hipofosfatemie X linkata), sau prin existenta unei acidoza tubulare renale (patologie in cadrul careia rinchiul nu poate excreta acizi prin urina).

Absorbtia vitaminei D este influentata si de afectiuni care interfera cu absorbtia intestinala a lipidelor dietetice. Ocazional, rahitismul apare la copiii care au boli hepatice si care nu pot transforma precursorii vitaminei D in compusi activi, capabili de a realiza efecte biologice in organism.

Rahitismul apare mai rar in tarile dezvoltate, el caracterizand economiile in curs de dezvoltare si tarile sarace. Boala este prezenta in special in perioada de crestere a organismului, cand necesarul de fosfor si calciu este crescut si trebuie acoperit cat mai bine. Rahitismul poate fi diagnosticat la copii cu varsta intre 6- 24 de luni, si este relativ rar la nou nascutii (din punct de vedere al tabloului clinic).

Sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Vitamine-si-minerale/rahitismul-deficitul-de-vitamina-d-la-copii_5168